IZOLÁȚIE, izolații, s. f. Faptul de a izola (2); (concr.) strat de material izolant așezat între două medii sau între două sisteme fizice. – Din fr. isolation. (Sursa: DEX '98 )

IZOLÁȚIE s.f. Izolare. ♦ Strat izolant așezat între două medii sau între două sisteme fizice. [Gen. -iei, var. izolațiune s.f. / cf. fr. isolation]. (Sursa: DN )

IZOLÁȚIE s. f. strat izolant între două medii sau sisteme fizice. (< fr. isolation) (Sursa: MDN )

IZOLÁȚIE s. (FIZ.) izolare. (Sursa: Sinonime )

izoláție s. f. (sil. -ți-e), art. izoláția (sil. -ți-a), g.-d. art. izoláției; pl. izoláții, art. izoláțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )

IZOLÁȚIE ~i f. Material sau mediu cu proprietăți izolante. ~ electrică. ~ termică. [G.-D. izolației] /<fr. isolation (Sursa: NODEX )