izolatoáre s. f., pl. izolatoáre (Sursa: Ortografic )

IZOLATÓR, -OÁRE, izolatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care izolează, 2. S. n. Corp, material rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă fabricată dintr-un astfel de material. care servește la izolare. – Din fr. isolateur. (Sursa: DEX '98 )

IZOLATÓR1 ~oáre ( ~óri, ~oáre) Care izolează. /<fr. isolateur (Sursa: NODEX )

IZOLATÓR2 ~oáre n. 1) Piesă produsă dintr-un material rău conducător de electricitate sau căldură și folosită la izolarea unui conductor. 2) Salon pentru izolarea bolnavilor contagioși. /<fr. isolateur (Sursa: NODEX )

IZOLATÓR, -OÁRE adj. Care izolează, dielectric. // s.n. Corp rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă făcută dintr-un material izolant. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. isolateur, germ. Isolator]. (Sursa: DN )

IZOLATÓR1, -OÁRE adj., s. n. (corp, material) rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă dintr-un astfel de material. (< fr. isolateur) (Sursa: MDN )

IZOLATÓR2, -OÁRE s. m. f. muncitor specializat în izolarea țevilor cu vată de sticlă sau în turnarea smoalei pe acoperișurile blocurilor și acoperirea ei cu carton pânzat. (< izola + -tor) (Sursa: MDN )

IZOLATÓR adj. 1. v. despărțitor. 2. v. izolant. (Sursa: Sinonime )

izolatór adj. m., pl. izolatóri; f. sg. și pl. izolatoáre (Sursa: Ortografic )

izolatór s. n., pl. izolatoáre (Sursa: Ortografic )

izolatór s. m., pl. izolatóri (Sursa: Ortografic )