JAPONÉZĂ f. mai ales art. Limba japonezilor. /<fr. japonais (Sursa: NODEX )

japonéză (limba) s. f., g.-d. art. japonézei (Sursa: Ortografic )

JAPONÉZ, -Ă, japonezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Japoniei sau care este originară de acolo; nipon. 2. Adj. Care aparține Japoniei sau japonezilor (1), privitor la Japonia sau la japonezi; nipon. ◊ (Substantivat, f.) Limba vorbită de japonezi (1). – Din fr. japonais. (Sursa: DEX '98 )

JAPONÉZ1 ~ă (~i, ~e) Care aparține Japoniei sau populației ei; din Japonia; nipon. /<fr. japonais (Sursa: NODEX )

JAPONÉZ2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Japoniei sau este originară din Japonia; nipon. /<fr. Japonais (Sursa: NODEX )

JAPONÉZ, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Japonia. II. adj. referitor la Japonia sau la populația ei. ♦ arta ~ă = artă dezvoltată în Japonia, prezentând influențe chineze și coreene, caracterizată prin construcții arhitecturale religioase (pagode) și civile (palate) din lemn, cu acoperișul curbat, cu sculpturi în lemn, bronz sau piatră și cu picturi de un mare rafinament. ◊ (s. f.) limbă vorbită în Japonia. III. s. f. chiflă împletită. (< fr. japonais) (Sursa: MDN )

JAPONÉZ s., adj. nipon. (Sursa: Sinonime )

japonéz (japonéză), adj. – Nipon. Fr. japonaise, cu extindere la m. a consoanei caracteristice f. (după DAR, din it. giapponese, ceea ce pare incert); pentru der., cf. amorez. (Sursa: DER )

japonéz s. m., adj. m., pl. japonézi; f. sg. japonéză, g.-d. art. japonézei, pl. japonéze (Sursa: Ortografic )