|
JENÁT, -Ă, jenați, -te, adj. Stânjenit, stingherit; încurcat2; penibil, rușinat. ♦ (Rar) Care dovedește jenă. – V. jena. Cf. fr. gêné. (Sursa: DEX '98 )
JENÁT, -Ă adj. Stânjenit, stingherit, rușinat. [< jena]. (Sursa: DN )
JENÁT adj. 1. v. stingherit. 2. rușinat. (Sursa: Sinonime )
Jenat ≠ nestingherit, nestânjenit (Sursa: Antonime )
| jena verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) jena | jenare | jenat | jenând | singular | plural | | jenează | jenați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | jenez | (să) jenez | jenam | jenai | jenasem | | a II-a (tu) | jenezi | (să) jenezi | jenai | jenași | jenaseși | | a III-a (el, ea) | jenează | (să) jeneze | jena | jenă | jenase | | plural | I (noi) | jenăm | (să) jenăm | jenam | jenarăm | jenaserăm, jenasem* | | a II-a (voi) | jenați | (să) jenați | jenați | jenarăți | jenaserăți, jenaseți* | | a III-a (ei, ele) | jenează | (să) jeneze | jenau | jenară | jenaseră | * Formă nerecomandată | jenat adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | jenat | jenatul | jenată | jenata | | plural | jenați | jenații | jenate | jenatele | | genitiv-dativ | singular | jenat | jenatului | jenate | jenatei | | plural | jenați | jenaților | jenate | jenatelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |