JENÁT, -Ă, jenați, -te, adj. Stânjenit, stingherit; încurcat2; penibil, rușinat. ♦ (Rar) Care dovedește jenă. – V. jena. Cf. fr. gêné. (Sursa: DEX '98 )

JENÁT, -Ă adj. Stânjenit, stingherit, rușinat. [< jena]. (Sursa: DN )

JENÁT adj. 1. v. stingherit. 2. rușinat. (Sursa: Sinonime )

Jenat ≠ nestingherit, nestânjenit (Sursa: Antonime )

JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade, a supăra. ♦ Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda. 2. Refl. A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina, a se sfii. – Din fr. gêner. (Sursa: DEX '98 )

A JENÁ mă ~éz tranz. 1) A face să se jeneze; a stânjeni; a stingheri; a incomoda. 2) (despre încălțăminte și îmbrăcăminte) A încurca la mișcare, cauzând jenă fizică; a supăra; a deranja; a incomoda. /<fr. gêner (Sursa: NODEX )

A SE JENÁ ~éz intranz (despre persoane) A fi cuprins de jenă; a se rușina; a se sfii; a se stingheri; a se stânjeni; a se intimida. /<fr. gêner (Sursa: NODEX )

JENÁ vb. I. 1. tr. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A roade, a strânge, a apăsa. ♦ (Fig.) A stânjeni, a supăra, a incomoda; (sport) a împiedica. 2. refl. A se sfii. [< fr. gêner]. (Sursa: DN )

JENÁ vb. I. tr. (despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) a roade, a strânge, a apăsa. ◊ (fig.) a stânjeni, a incomoda; (sport) a împiedica. II. refl. a se sfii. (< fr. gêner) (Sursa: MDN )

JENÁ vb. 1. v. deranja. 2. v. împiedica. 3. v. supăra. 4. v. sfii. (Sursa: Sinonime )

jená vb., ind. prez. 1 sg. jenéz, 3 sg. și pl. jeneáză (Sursa: Ortografic )

JENA [jéna], oraș în partea central-estică a Germaniei (Turingia), la E de Erfurt, pe râul Saale; 100,4 mii loc. (1993). Mecanică de precizie; ind. electronică, optivă (uzinele „Carl Zeiss”) și chimico-farmaceutică. Fabrică de sticlă (lentile, sticlărie de laborator). Universitate (1557). Planetariu. Grădină botanică. Biserica Sankt Michael (1390-1506); primărie (1775). Muzee. Menționat documentar pentru prima oară între 881 și 899; statut de oraș din 1284. În apropierea orașului, la 14 oct. 1806, armatele franceze conduse de Napoleon I au învins armatele prusiene, conduse de prințul de Hohenhole. ◊ Sticla de J. = sticlă de bună calitate, având rezistență mărită la căldură și șocuri, cu aplicații în domeniul chimiei (termometre), al opticii (lentile), industrial ori de uz casnic. Produsă pentru prima oară de chimistul german F.O. Schott, care, împreună cu E. Abbe și C. Zeiss, a întemeiat la J. un atelier de sticlărie (1884). (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
jena   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) jena jenare jenat jenând singular plural
jenea jenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) jenez (să) jenez jenam jenai jenasem
a II-a (tu) jenezi (să) jenezi jenai jenași jenaseși
a III-a (el, ea) jenea (să) jeneze jena jenă jenase
plural I (noi) jenăm (să) jenăm jenam jenarăm jenaserăm, jenasem*
a II-a (voi) jenați (să) jenați jenați jenarăți jenaserăți, jenaseți*
a III-a (ei, ele) jenea (să) jeneze jenau jena jenaseră
* Formă nerecomandată

jenat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular jenat jenatul jena jenata
plural jenați jenații jenate jenatele
genitiv-dativ singular jenat jenatului jenate jenatei
plural jenați jenaților jenate jenatelor
vocativ singular
plural