JICLÓR, jicloare, s. n. Parte a carburatorului, de forma unui dop, cu un orificiu care dozează debitul de combustibil necesar formării amestecului carburant la motoarele cu ardere internă. – Din fr. gicleur. (Sursa: DEX '98 )

JICLÓR s.m. Tub prevăzut cu unul sau mai multe orificii calibrate, prin care se pulverizează combustibil în carburator. [< fr. gicleur]. (Sursa: DN )

JICLÓR s. n. tub prevăzut cu unul sau mai multe orificii calibrate, prin care se pulverizează combustibil în carburator. (< fr. jicleur) (Sursa: MDN )

jiclór s. n. (sil. -clor), pl. jicloáre (Sursa: Ortografic )

JICLÓR ~oáre n. (la motoarele cu ardere internă) Element al carburatorului sub forma unui tub cu unul sau mai multe orificii prin care se pulverizează în carburator debitul de combustibil necesar. [Sil. ji-clor] /<fr. gicleur (Sursa: NODEX )