Dex

JINDUÍ, jinduiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori ceva în mod intens; a râvni, a pofti. 2. Refl. (Înv.) A regreta. – Din sl. žendati. (Sursa: DEX '98 )

A JINDUÍ ~iésc 1. tranz. A dori, a vrea foarte mult; a râvni; a pofti. 2. intranz. A avea jind; a pretinde să acapareze ceva străin; a râvni. /<sl. žendati (Sursa: NODEX )

JINDUÍ vb. 1. v. aspira. 2. v. ahtia. 3. v. dori. 4. a râvni, a tânji. (~ după un cămin.) 5. v. lăcomi. (Sursa: Sinonime )

jinduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jinduiésc imperf. 3 sg. jinduiá; conj. prez.3 sg. și pl. jinduiáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări

jindui verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) jindui	jinduire	jinduit	jinduind	singular	plural
		(a) jindui	jinduire	jinduit	jinduind	jinduiește	jinduiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	jinduiesc	(să) jinduiesc	jinduiam	jinduii	jinduisem
	a II-a (tu)	jinduiești	(să) jinduiești	jinduiai	jinduiși	jinduiseși
	a III-a (el, ea)	jinduiește	(să) jinduiască	jinduia	jindui	jinduise
plural	I (noi)	jinduim	(să) jinduim	jinduiam	jinduirăm	jinduiserăm, jinduisem*
	a II-a (voi)	jinduiți	(să) jinduiți	jinduiați	jinduirăți	jinduiserăți, jinduiseți*
	a III-a (ei, ele)	jinduiesc	(să) jinduiască	jinduiau	jinduiră	jinduiseră

* Formă nerecomandată