|
JINDUÍT, -Ă, jinduiți, -te, adj. Poftit, râvnit; jinduitor. – V. jindui. (Sursa: DEX '98 )
JINDUÍT adj. v. jinduitor. (Sursa: Sinonime )
JINDUÍ, jinduiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori ceva în mod intens; a râvni, a pofti. 2. Refl. (Înv.) A regreta. – Din sl. žendati. (Sursa: DEX '98 )
A JINDUÍ ~iésc 1. tranz. A dori, a vrea foarte mult; a râvni; a pofti. 2. intranz. A avea jind; a pretinde să acapareze ceva străin; a râvni. /<sl. žendati (Sursa: NODEX )
JINDUÍ vb. 1. v. aspira. 2. v. ahtia. 3. v. dori. 4. a râvni, a tânji. (~ după un cămin.) 5. v. lăcomi. (Sursa: Sinonime )
jinduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jinduiésc imperf. 3 sg. jinduiá; conj. prez.3 sg. și pl. jinduiáscă (Sursa: Ortografic )
| jindui verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) jindui | jinduire | jinduit | jinduind | singular | plural | | jinduiește | jinduiți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | jinduiesc | (să) jinduiesc | jinduiam | jinduii | jinduisem | | a II-a (tu) | jinduiești | (să) jinduiești | jinduiai | jinduiși | jinduiseși | | a III-a (el, ea) | jinduiește | (să) jinduiască | jinduia | jindui | jinduise | | plural | I (noi) | jinduim | (să) jinduim | jinduiam | jinduirăm | jinduiserăm, jinduisem* | | a II-a (voi) | jinduiți | (să) jinduiți | jinduiați | jinduirăți | jinduiserăți, jinduiseți* | | a III-a (ei, ele) | jinduiesc | (să) jinduiască | jinduiau | jinduiră | jinduiseră | * Formă nerecomandată | jinduit adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | jinduit | jinduitul | jinduită | jinduita | | plural | jinduiți | jinduiții | jinduite | jinduitele | | genitiv-dativ | singular | jinduit | jinduitului | jinduite | jinduitei | | plural | jinduiți | jinduiților | jinduite | jinduitelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |