« Back
JINDUÍT, -Ă, jinduiți, -te, adj. Poftit, râvnit; jinduitor. – V. jindui. (Sursa: DEX '98 )
JINDUÍT adj. v. jinduitor. (Sursa: Sinonime )
Declinări/Conjugări
jindui   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) jindui jinduire jinduit jinduind singular plural
jinduiește jinduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) jinduiesc (să) jinduiesc jinduiam jinduii jinduisem
a II-a (tu) jinduiești (să) jinduiești jinduiai jinduiși jinduiseși
a III-a (el, ea) jinduiește (să) jinduiască jinduia jindui jinduise
plural I (noi) jinduim (să) jinduim jinduiam jinduirăm jinduiserăm, jinduisem*
a II-a (voi) jinduiți (să) jinduiți jinduiați jinduirăți jinduiserăți, jinduiseți*
a III-a (ei, ele) jinduiesc (să) jinduiască jinduiau jinduiră jinduiseră
* Formă nerecomandată

jinduit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular jinduit jinduitul jinduită jinduita
plural jinduiți jinduiții jinduite jinduitele
genitiv-dativ singular jinduit jinduitului jinduite jinduitei
plural jinduiți jinduiților jinduite jinduitelor
vocativ singular — —
plural — —