JÓIA adv. În fiecare zi de joi. /<lat. jovis (Sursa: NODEX )

JOI s. f. Ziua a patra a săptămânii, care urmează după miercuri. ◊ (Pop.) Joia Mare = ultima joi din postul3 Paștilor. ◊ Expr. De joi până mai (de-)apoi = la nesfârșit, mereu; niciodată. Din joi în Paști = din când în când, foarte rar. ♦ (Adverbial, în forma joia) = în cursul zilei de joi, în fiecare zi de joi. – Lat. [dies] Jovis. (Sursa: DEX '98 )

JOI1 f. A patra zi a săptămânii. ◊ ~a mare ultima joi din postul Paștilor. De ~ până mai apoi a) la nesfârșit; mereu; b) niciodată; nicicând. [Monosilabic. art. joia] /<lat. jovis (Sursa: NODEX )

JOI2 adv. În ziua de joi. /<lat. jovis (Sursa: NODEX )

JOI1 s. f. A patra zi a săptămânii, care urmează după miercuri. ◊ Expr. De joi până mai (de-)apoi = la nesfârșit, mereu. ♦ (Adverbial, în forma joia) În fiecare joi. ◊ (Pop.) Joia Mare = ultima joi din postul paștelui. – Lat. [dies] Jovis. (Sursa: DLRM )

JOÍ2, joiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A ieși la capăt; a răzbi, a dovedi, a prididi. 2. Tranz. și intranz. A răbda, a îndura. 3. Tranz. A mulțumi, a satisface. – Magh. gyönni, gyünni. (Sursa: DLRM )

JOÍ vb. v. dovedi, îndura, mulțumi, pătimi, păți, prididi, răbda, răzbi, satisface, suferi, suporta, trage. (Sursa: Sinonime )

joí, joiésc, vb. IV (reg.) 1. A intra în voie cuiva prin ceva, a satisface, a mulțumi (pe cineva), a-i îndeplini dorințele. 2. A se ajunge cu ceva, a avea de ajuns, a (se) sătura. 3. A birui, a ieși la capăt. 4. A suporta, a răbda, a îndura. (Sursa: DAR )

joi s. f. – Ziua a patra a săptămînii. – Mr. gioi(a), megl. joi. Lat. (dies) Iōvis (Diez, I, 213; Pușcariu 911; Candrea-Dens., 906; REW 4594; DAR); cf. it. giove(di), prov. jous, fr. jeu(di), sp. jueves. Der. joian (var. jo(i)can), s. m. (nume dat de obicei boilor care se nasc într-o joi); joică, s. f. (nume de vacă); joimăriță, s. f. (ființă imaginară cu puteri malefice care le amenință pe femeile leneșe; obicei popular, conform căruia un flăcău merge din casă în casă, prefăcîndu-se că este un duh rău), de la joia mare sau joimari. (Sursa: DER )

joi s. f., art. jóia; pl. joi, art. jóile (sil. jo-i-) (Sursa: Ortografic )

Jóia Mare s. pr. f. sg. (Sursa: Ortografic )