JUDICIÁR, -Ă, judiciari, -e, adj. 1. Care ține de justiție, privitor la justiție; judecătoresc. ◊ Cronică judiciară = dare de seamă asupra proceselor și dezbaterilor care au loc înaintea justiției. 2. Făcut prin autoritatea justiției. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. judiciaire, lat. judiciarius. (Sursa: DEX '98 )

JUDICIÁR, -Ă adj. 1. Referitor la justiție; 2. Făcut prin justiție. [Pron. -ci-ar. / cf. fr. judiciaire, lat. iudiciarius]. (Sursa: DN )

JUDICIÁR, -Ă adj. 1. referitor la justiție. 2. făcut prin justiție. (< fr. judiciaire, lat. iudiciarius) (Sursa: MDN )

JUDICIÁR adj. (JUR.) judecătoresc, (înv.) dicanicesc. (Procedură ~.) (Sursa: Sinonime )

judiciár adj. m. (sil. -ci-ar), pl. judiciári; f. sg. judiciáră, pl. judiciáre (Sursa: Ortografic )

JUDICIÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de justiție; propriu justiției; judecătoresc. 2) Care este înfăptuit prin autoritatea justiției; făcut prin justiție. Anchetă ~ă. [Sil. -ci-ar] /<fr. judiciaire, lat. judiciarius (Sursa: NODEX )

CURIERUL JUDICIAR, publicație juridică săptămînală. Apărută în România între anii 1892 și 1948. (Sursa: DE )