JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de pe corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV.] – Din bg. župia. (Sursa: DEX '98 )

A JUPUÍ jupói tranz. 1) (animale moarte) A curăța de piele; a beli; a jumuli; a despuia 2) (arbori, plante) A curăța de coajă; a coji. 3) fig. (persoane) A lipsi de avere; a prăda; a jecmăni; a jefui; a despuia. /<bulg. župia (Sursa: NODEX )

A SE JUPUÍ mă ~iésc intranz. (despre persoane) A se răni ușor la suprafață; a se zdreli; a se juli. /<bulg. župia (Sursa: NODEX )

JUPUÍ vb. 1. (pop.) a beli, (înv. și reg.) a despuia, (reg.) a mezdreli, a mezdri. (A ~ un animal.) 2. v. juli. 3. a se coji, a se descuama, a se scoroji, (pop.) a se jupi, (înv.) a se tărâța. (Pielea i s-a ~.) 4. v. descoji. (Sursa: Sinonime )

JUPUÍ vb. v. jecmăni, jefui. (Sursa: Sinonime )

jupuí (-uiésc, jupuít), – 1. A îndepărta pielea de pe corp. – 2. A juli. – 3. A lua cuiva totul, a vinde scump. – 4. A bate, a ciomăgi. – Var. jupi. Bg. župja „a curăța un arbore de coajă” (DAR). Este probabilă der. din sl. (iz)lupiti „a prăda” (Cihac, II, 162). – Der. jupuitor, adj. (care jupoaie); jupuială, s. f. (jupuitură); jupuitură, s. f. (rană produsă prin jupuirea pielii; acțiunea de a jupui); jupeli, vb. (a opări), cu suf. expresiv -li (Graur, BL, VI, 146). (Sursa: DER )

jupuí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd (Sursa: Ortografic )