JUSTIFICATÍV, -Ă, justificativi, -e, adj. Care servește pentru a justifica ceva. – Din fr. justificatif. (Sursa: DEX '98 )

JUSTIFICATÍV, -Ă adj. Care servește pentru justificare; justificator. [Cf. fr. justificatif]. (Sursa: DN )

JUSTIFICATÍV, -Ă adj. care servește pentru a justifica; justificator. (< fr. justificatif) (Sursa: MDN )

JUSTIFICATÍV adj. 1. doveditor, justificator, pro-bator, (înv.) mărturisitor. (Act ~.) 2. descărcător. (Factură ~.) (Sursa: Sinonime )

justificatív adj. m., pl. justificatívi; f. sg. justificatívă, pl. justificatíve (Sursa: Ortografic )

JUSTIFICATÍV ~ă (~i, ~e) Care servește pentru justificare; în stare să justifice. Document ~. /<fr. justificatif (Sursa: NODEX )