Dex

JUXTAPÚNE, juxtapún, vb. III. Tranz. A pune mai multe obiecte alături, unul lângă altul; a alătura. ◊ Refl. și tranz. (Gram.) A (se) îmbina prin juxtapunere. – Din fr. juxtaposer (după pune). (Sursa: DEX '98 )

A JUXTAPÚNE juxtapún tranz. 1) (obiecte) A pune unul lângă altul; a așeza alături; a alătura. 2) (părți de propoziție) A face să se juxtapună. /<fr. juxtaposer (Sursa: NODEX )

A SE JUXTAPÚNE se juxtapún intranz. (despre părți de propoziție) A se îmbina prin juxtapunere. /<fr. juxtaposer (Sursa: NODEX )

JUXTAPÚNE vb. III. tr. A alătura. [P.i. juxtapún. / după fr. juxtaposer]. (Sursa: DN )

JUXTAPÚNE vb. tr. a pune alături; a alătura. (după fr. juxtaposer) (Sursa: MDN )

JUXTAPÚNE vb. v. alătura. (Sursa: Sinonime )

juxtapúne vb. pune (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări

juxtapune verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) juxtapune	juxtapunere	juxtapus	juxtapunând	singular	plural
		(a) juxtapune	juxtapunere	juxtapus	juxtapunând	juxtapune	juxtapuneți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	juxtapun	(să) juxtapun	juxtapuneam	juxtapusei	juxtapusesem
	a II-a (tu)	juxtapui	(să) juxtapui	juxtapuneai	juxtapuseși	juxtapuseseși
	a III-a (el, ea)	juxtapune	(să) juxtapună, juxtapuie	juxtapunea	juxtapuse	juxtapusese
plural	I (noi)	juxtapunem	(să) juxtapunem	juxtapuneam	juxtapuserăm	juxtapuseserăm, juxtapusesem*
	a II-a (voi)	juxtapuneți	(să) juxtapuneți	juxtapuneați	juxtapuserăți	juxtapuseserăți, juxtapuseseți*
	a III-a (ei, ele)	juxtapun	(să) juxtapună, juxtapuie	juxtapuneau	juxtapuseră	juxtapuseseră

* Formă nerecomandată