LABIÁL, -Ă, labiali, -e, adj. Care aparține buzelor, privitor la buze. Mușchi labial. ♦ (Despre sunete) Care se articulează cu participarea buzelor. O și u sunt vocale labiale, iar b, f, m, p și v, consoane labiale. ◊ (Substantivat, f.) O este o labială. ◊ (Adverbial) B se articulează labial. [Pr.: -bi-al] – Din fr. labial. (Sursa: DEX '98 )

LABIÁL, -Ă adj. Referitor la buze, al buzelor. // adj., s.f. (Sunet) la a cărui articulare participă buzele. [Pron. -bi-al. / < fr. labial, cf. lat. labium – buză]. (Sursa: DN )

LABIÁL, -Ă adj. referitor la buze. ◊ (despre sunete; și s. f. ) care se articulează cu participarea buzelor. (< fr. labial) (Sursa: MDN )

labiál adj. m. (sil. -bi-a-), pl. labiáli; f. sg. labiálă, pl. labiále (Sursa: Ortografic )

LABIÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de buze; propriu buzelor. 3) și substantival (despre sunete ale vorbirii) Care se articulează cu ajutorul buzelor. [Sil. -bi-al] /<fr. labial (Sursa: NODEX )