LANȚÉTĂ, lanțete, s. f. 1. Instrument chirurgical format dintr-o lamă cu două tăișuri foarte ascuțite, care folosește la vaccinări, incizii etc. 2. Mic instrument în formă de lopățică, cu care se netezesc și se rectifică tiparele în turnătoriile de fontă. – Din germ. Lanzette, fr. lancette. (Sursa: DEX '98 )

LANȚÉTĂ s.f. 1. Lamă plată și foarte ascuțită, folosită ca instrument chirurgical pentru vaccinări, incizii etc. 2. Unealtă folosită în turnătorie la repararea formelor. [Pl. -te, var. lansetă s.f. / < fr. lancette, germ. Lanzette]. (Sursa: DN )

LANȚÉTĂ s. f. 1. lamă plată și foarte ascuțită, instrument pentru vaccinări, incizii etc. 2. unealtă dintr-o tijă cu capetele în formă de lopățică, la repararea formelor în turnătorie. 3. fiecare dintre fulgii lungi și subțiri, viu colorați, din jurul gâtului și de pe spate, la unele păsări. (< germ. Lanzette, fr. lancette) (Sursa: MDN )

LANȚÉTĂ s. (MED.) (turcism înv.) nișter. (Sursa: Sinonime )

lanțétă s. f., pl. lanțéte (Sursa: Ortografic )

LANȚÉTĂ ~e f. 1) Instrument chirurgical constând dintr-o lamă cu două tăișuri, folosit la vaccinări, incizii etc. 2) Unealtă în formă de lopată mică, folosită pentru nivelarea și netezirea formelor într-o turnătorie. /<germ. Lanzette, fr. lancette (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
lanțetă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular lanțe lanțeta
plural lanțete lanțetele
genitiv-dativ singular lanțete lanțetei
plural lanțete lanțetelor
vocativ singular lanțetă, lanțeto
plural lanțetelor