LÁPSUS, lapsusuri, s. n. Incapacitate momentană a cuiva de a-și aduce aminte de un lucru știut. ♦ Eroare, inadvertență comisă din neatenție de o persoană care vorbește sau scrie ceva. – Din fr., lat. lapsus. (Sursa: DEX '98 )

LÁPSUS ~uri n. 1) Greșeală comisă din neatenție în scris sau în vorbire. 2) Imposibilitate momentană de a-și aminti ceva; lipsă de memorie. /<lat., fr. lapsus (Sursa: NODEX )

LÁPSUS s.n. Neputință momentană de a-și aminti ceva. ♦ Folosire a unui cuvânt în locul altuia din neatenție; greșeală de vorbire (lapsus linguae) sau de scriere (lapsus calami). [Pl. -suri. / < fr., lat. lapsus]. (Sursa: DN )

LÁPSUS s. n. incapacitate momentană de a-și aminti ceva. ◊ eroare accidentală în cursul vorbirii sau scrierii, folosirea unui cuvânt în locul altuia, datorită oboselii, emoției, neatenției etc. (< fr., lat. lapsus) (Sursa: MDN )

lápsus s. n., pl. lápsusuri (Sursa: Ortografic )

LAPSUS CALAMI (lat.) scăpare din condei – Această greșeală în text este un lapsus calami. V. și Quandoque bonus dormitat Homerus. (Sursa: DE )

LAPSUS LINGUAE (lat.) neatenție în vorbire – Întrebuințarea, din neatenție, a unui termen impropriu în locul celui propriu. (Sursa: DE )

LAPSUS MEMORIAE (lat.) scăpare din memorie – Neputința de a-și aminti pe loc un cuvânt, un fapt sau un nume bine știut. (Sursa: DE )