LAVOÁR, lavoare, s. n. 1. Mobilă de toaletă, pe care se află ligheanul și celelalte obiecte necesare pentru spălat. 2. Recipient montat într-o încăpere prevăzută cu o sursă de apă și cu un canal de evacuare, care servește la spălatul curent al oamenilor; lavabou, chiuvetă. – Din fr. lavoir. (Sursa: DEX '98 )

LAVOÁR s.n. Mobilă de toaletă unde se țin ligheanul, cana și alte obiecte pentru spălat. [Pron. -a-voar, pl. -re, -ruri. / < fr. lavoir]. (Sursa: DN )

LAVOÁR s. n. mobilă de toaletă unde se țin ligheanul, cana și alte obiecte pentru spălat; lavabou (1). (< fr. lavoir) (Sursa: MDN )

LAVOÁR s. 1. v. chiuvetă. 2. v. spălător. (Sursa: Sinonime )

lavoár s. n. (sil. -voar), pl. lavoáre (Sursa: Ortografic )

LAVOÁR ~e n. 1) Mobilă de toaletă, de înălțimea unei mese, pe care se află ligheanul și obiectele necesare pentru spălat. 2) Recipient conectat la o sursă de apă și dotat cu un canal de evacuare, care servește la spălatul oamenilor; lavabou. [Sil. -voar] /<fr. lavoir (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
lavoar (pl. lavoare)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular lavoar lavoarul
plural lavoare lavoarele
genitiv-dativ singular lavoar lavoarului
plural lavoare lavoarelor
vocativ singular
plural

lavoar (pl. lavoaruri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular lavoar lavoarul
plural lavoaruri lavoarurile
genitiv-dativ singular lavoar lavoarului
plural lavoaruri lavoarurilor
vocativ singular
plural