|
LEORCĂÍ, leorcăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A (se) face leoarcă, a (se) uda (tare) cu apă. – Leoarcă + suf. -ăi. (Sursa: DEX '98 )
A LEORCĂÍ ~iésc tranz. fam. (persoane) A uda tare cu apă; a uda leoarcă. /leoarcă + suf. ~ăi (Sursa: NODEX )
A SE LEORCĂÍ mă ~iésc intranz. 1) A deveni ud leoarcă. 2) A se bălăci în apă. /leoarcă + suf. ~ăi (Sursa: NODEX )
leorcăí vb. (sil. leor-), ind. prez. 1 sg. leorcăiésc / leórcăi, imperf. 3 sg. leorcăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. leorcăiáscă / leórcăie (Sursa: Ortografic )
| leorcăi (1 -căiesc) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) leorcăi | leorcăire | leorcăit | leorcăind | singular | plural | | leorcăiește | leorcăiți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | leorcăiesc | (să) leorcăiesc | leorcăiam | leorcăii | leorcăisem | | a II-a (tu) | leorcăiești | (să) leorcăiești | leorcăiai | leorcăiși | leorcăiseși | | a III-a (el, ea) | leorcăiește | (să) leorcăiască | leorcăia | leorcăi | leorcăise | | plural | I (noi) | leorcăim | (să) leorcăim | leorcăiam | leorcăirăm | leorcăiserăm, leorcăisem* | | a II-a (voi) | leorcăiți | (să) leorcăiți | leorcăiați | leorcăirăți | leorcăiserăți, leorcăiseți* | | a III-a (ei, ele) | leorcăiesc | (să) leorcăiască | leorcăiau | leorcăiră | leorcăiseră | * Formă nerecomandată |