LETOPISÉȚ, letopisețe, s. n. 1. Scriere veche cu caracter istoric, în care evenimentele sunt prezentate în ordine cronologică; cronică, hronic. [Acc. și: letopíseț] – Din sl. lĕtopĩsĩcĩ. (Sursa: DEX '98 )

LETOPISÉȚ ~e n. Lucrare cu caracter istoric în care evenimentele sunt expuse în ordine cronologică; anale; cronică. /<sl. lĕtopisici (Sursa: NODEX )

LETOPISÉȚ, (1) letopisețe, s. n., (2) letopiseți, s. m. 1. Scriere cu conținut istoric a vechilor cronicari, în care evenimentele sunt înregistrate în ordine cronologică; cronică. 2. (Înv.) Cronicar. [Acc. și: letopíseț] – Slav (v. sl. lĕtopisĩcĩ „cronograf”). (Sursa: DLRM )

LETOPISÉȚ s. v. cronică. (Sursa: Sinonime )

letopiséț (cronică) s. n., pl. letopiséțe (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
letopiseț   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular letopiseț letopisețul
plural letopisețe letopisețele
genitiv-dativ singular letopiseț letopisețului
plural letopisețe letopisețelor
vocativ singular
plural