LICÉU, licee, s. n. Școală de cultură generală, în care sunt admiși absolvenți ai școlilor generale și unde se predau cunoștințele necesare continuării studiilor în învățământul superior sau diverse specialități pentru pregătirea cadrelor medii. – Din fr. lycée, lat. lyceum. (Sursa: DEX '98 )

LICÉU ~e n. Ciclu de învățământ superior gimnaziului. /<fr. lycée, lat. lyceum (Sursa: NODEX )

LICÉU s.n. 1. Grădină din Atena, unde Aristotel preda filozofia sa. 2. Școală medie de cultură generală; școală secundară. [< fr. lycée, cf. gr. lykeion]. (Sursa: DN )

LICÉU s. n. ciclu în sistemul de învățământ, superior școlii generale. (< fr. lycée, lat. lyceum) (Sursa: MDN )

LICÉU s. școală secundară, (înv.) colegiu, (înv., în Transilv. și Ban.) gimnaziu. (Sursa: Sinonime )

licéu (licée), s. n. – Colegiu, gimnaziu. – Mr. lichiu. Fr. lycée (mr. din ngr. λύϰειον). – Der. liceal, adj. (secundar); licean, s. m. (elev de liceu). (Sursa: DER )

licéu s. n., art. licéul; pl. licée (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
liceu   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular liceu liceul
plural licee liceele
genitiv-dativ singular liceu liceului
plural licee liceelor
vocativ singular liceule
plural liceelor