|
LIHNÍT, -Ă, lihniți, -te, adj. Foarte flămând, chinuit de foame; hămesit. – [Var.: (reg.) lignít, -ă adj.] – V. lihni. (Sursa: DEX '98 )
LIHNÍT ~tă (~ți, ~te) Care e lipsit de puteri din cauza foamei; hămesit. /v. a lihni (Sursa: NODEX )
LIHNÍT adj. hămesit, sfârșit, (înv. și reg.) pocâltit, (reg.) leșiat, leșuit, (Mold.) știulghit, (fig.) leșinat. (Om ~ de foame.) (Sursa: Sinonime )
lihnít adj. m., pl. lihníți; f. sg. lihnítă, pl. lihníte (Sursa: Ortografic )
| lihni verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) lihni | lihnire | lihnit | lihnind | singular | plural | | lihnește | lihniți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | lihnesc | (să) lihnesc | lihneam | lihnii | lihnisem | | a II-a (tu) | lihnești | (să) lihnești | lihneai | lihniși | lihniseși | | a III-a (el, ea) | lihnește | (să) lihnească | lihnea | lihni | lihnise | | plural | I (noi) | lihnim | (să) lihnim | lihneam | lihnirăm | lihniserăm, lihnisem* | | a II-a (voi) | lihniți | (să) lihniți | lihneați | lihnirăți | lihniserăți, lihniseți* | | a III-a (ei, ele) | lihnesc | (să) lihnească | lihneau | lihniră | lihniseră | * Formă nerecomandată | lihnit adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | lihnit | lihnitul | lihnită | lihnita | | plural | lihniți | lihniții | lihnite | lihnitele | | genitiv-dativ | singular | lihnit | lihnitului | lihnite | lihnitei | | plural | lihniți | lihniților | lihnite | lihnitelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |