LOCANTIÉR, -Ă, locantieri, -e, s. m. și f. (Înv.) Persoană care ține o locantă. [Pr.: -ti-er] – Din ngr. lokantiéris. (Sursa: DEX '98 )
locantiér (sil. -ti-er)/locandiér (sil. -di-er), s. m., pl. locantiéri/locandiéri (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
locantier   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular locantier locantierul locantieră locantiera
plural locantieri locantierii locantiere locantierele
genitiv-dativ singular locantier locantierului locantiere locantierei
plural locantieri locantierilor locantiere locantierelor
vocativ singular locantierule locantiero
plural locantierilor locantierelor