LOGO- Element de compunere care înseamnă „cuvânt”, „vorbă”, „vorbire” și care servește la formarea unor substantive. – Din fr. logo-. (Sursa: DEX '98 )

LOGO- Element prim de compunere savantă, cu semnificația „cuvânt”, „vorbire”, „discurs”. [< fr. logo-, it. logo-, cf. gr. logos]. (Sursa: DN )

LOG(O)-, -LÓG, -LOGÍE elem. „cuvânt”, „vorbire”, „principiu”, „rațiune”, „raport, proporție”, „știință, cercetare”. (< fr. log/o/-, -logue, -logie, cf. gr. logos) (Sursa: MDN )

lógo s. n., art. lógoul; pl. lógouri (Sursa: DOOM 2 )

Declinări/Conjugări
logo   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular logo logoul
plural logouri logourile
genitiv-dativ singular logo logoului
plural logouri logourilor
vocativ singular
plural