LUNTRÍ, luntresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A pluti cu luntrea; a vâsli. – Din luntre. (Sursa: DEX '98 )
A LUNTRÍ ~ésc intranz. rar A trage la vâsle (făcând să înainteze luntrea); a vâsli; a lopăta. /Din luntre (Sursa: NODEX )
LUNTRÍ vb. v. lopăta, vâsli. (Sursa: Sinonime )
luntrí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. luntrésc, imperf. 3 sg. luntreá; conj. prez. 3 sg. și pl. luntreáscă (Sursa: Ortografic )
luntre (pl. -ri) substantiv feminin | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | luntre | luntrea | plural | luntri | luntrile | genitiv-dativ | singular | luntri | luntrii | plural | luntri | luntrilor | vocativ | singular | luntre, luntreo | plural | luntrilor | luntri verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) luntri | luntrire | luntrit | luntrind | singular | plural | luntrește | luntriți | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | luntresc | (să) luntresc | luntream | luntrii | luntrisem | a II-a (tu) | luntrești | (să) luntrești | luntreai | luntriși | luntriseși | a III-a (el, ea) | luntrește | (să) luntrească | luntrea | luntri | luntrise | plural | I (noi) | luntrim | (să) luntrim | luntream | luntrirăm | luntriserăm, luntrisem* | a II-a (voi) | luntriți | (să) luntriți | luntreați | luntrirăți | luntriserăți, luntriseți* | a III-a (ei, ele) | luntresc | (să) luntrească | luntreau | luntriră | luntriseră | * Formă nerecomandată
|