LUNTRÍ, luntresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A pluti cu luntrea; a vâsli. – Din luntre. (Sursa: DEX '98 )
LUNTRÍ vb. v. lopăta, vâsli. (Sursa: Sinonime )
luntrí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. luntrésc, imperf. 3 sg. luntreá; conj. prez. 3 sg. și pl. luntreáscă (Sursa: Ortografic )
LÚNTRE, luntre, s. f. Ambarcație cu fundul plat și cu prora și pupa înclinate, folosită pe ape fără valuri mari; barcă (cu vâsle). ◊ Expr. A se face (sau a se pune, a se așeza) luntre și punte = a încerca pe toate căile și prin toate mijloacele să obțină sau să realizeze ceva sau să împiedice realizarea a ceva. [Pl. și: luntri] – Lat. *lunter, -tris (= linter). (Sursa: DEX '98 )
A LUNTRÍ ~ésc intranz. rar A trage la vâsle (făcând să înainteze luntrea); a vâsli; a lopăta. /Din luntre (Sursa: NODEX )
lúntre s. f., g.-d. art. lúntrii; pl. luntri (Sursa: DOOM 2 )
LÚNTRE s. v. barcă. (Sursa: Sinonime )
Declinări/Conjugări
luntre (pl. -ri)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular luntre luntrea
plural luntri luntrile
genitiv-dativ singular luntri luntrii
plural luntri luntrilor
vocativ singular luntre, luntreo
plural luntrilor

luntri   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) luntri luntrire luntrit luntrind singular plural
luntrește luntriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) luntresc (să) luntresc luntream luntrii luntrisem
a II-a (tu) luntrești (să) luntrești luntreai luntriși luntriseși
a III-a (el, ea) luntrește (să) luntrească luntrea luntri luntrise
plural I (noi) luntrim (să) luntrim luntream luntrirăm luntriserăm, luntrisem*
a II-a (voi) luntriți (să) luntriți luntreați luntrirăți luntriserăți, luntriseți*
a III-a (ei, ele) luntresc (să) luntrească luntreau luntriră luntriseră
* Formă nerecomandată