LUXÁ, luxez, vb. I. Tranz. A-și deplasa un os de la locul lui; a-și scrânti o mână, un picior etc. – Din fr. luxer, lat. luxare. (Sursa: DEX '98 )

LUXÁ vb. I. tr. A-și scrânti o mână, un picior etc. [< fr. luxer, cf. lat. luxare]. (Sursa: DN )

LUXÁ vb. tr. a-și deplasa un os din articulație; a-și scrânti o mână, un picior. (< fr. luxer, lat. luxare) (Sursa: MDN )

LUXÁ vb. (MED.) a (se) deplasa, a (se) dezarticula, a (se) disloca, a (se) scrânti, a (se) suci, (rar) a (se) răsuci, (înv. și reg.) a (se) sminti, (reg.) a (se) strica, (prin Transilv.) a (se) muruli, (Transilv.) a (se) pica, (prin Transilv. și Bucov.) a (se) preti, (prin vestul Munt.) a (se) proclinti. (Și-a ~ osul umărului.) (Sursa: Sinonime )

luxá vb., ind. prez. 1 sg. luxéz, 3 sg. și pl. luxeáză (Sursa: Ortografic )

A LUXÁ ~éz tranz. (mâini, picioare, degete etc.) A ieși din articulație; a scrânti; a se disloca; a se dezarticula. /<fr. luxer, lat. luxare (Sursa: NODEX )