MÂNCĂRÍCĂ, mâncărele, s. f. 1. (Fam.) Diminutiv al lui mâncare (3). 2. (Reg.) Tocană. – Mâncare + suf. -ică. (Sursa: DEX '98 )

mâncărícă (fam.) s. f., g.-d. art. mâncărícii; pl. mâncăréle, art. mâncărélele (Sursa: DOOM 2 )

MÂNCĂRÍCĂ s. (reg.) mâncărioară, mâncăriță, mâncărușă. (O ~ cu carne.) (Sursa: Sinonime )

MÂNCĂRÍCĂ s. v. tocană. (Sursa: Sinonime )

mâncărícă s. f., pl. mâncăréle (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
mâncărică (pl. ele)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mâncări mâncărica
plural mâncărele mâncărelele
genitiv-dativ singular mâncărele mâncărelei
plural mâncărele mâncărelelor
vocativ singular mâncărică, mâncărico
plural mâncărelelor

mâncărică (g.-d. -ici)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mâncări mâncărica
plural
genitiv-dativ singular mâncărici mâncăricii
plural
vocativ singular mâncărică, mâncărico
plural