MÂRĂ s. f. (Rar) Ceartă continuă, sâcâială. – Din mâr. (Sursa: DLRM )
Declinări/Conjugări
mâră   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mâră mâra
plural — —
genitiv-dativ singular mâre mârei
plural — —
vocativ singular mâră, mâro
plural —