|
MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. (Sursa: DEX '98 )
MÂZGĂLÍ vb. 1. (rar) a mânji. (~ hârtia.) 2. (reg.) a tămânji. (~ un portret.) (Sursa: Sinonime )
mâzgălí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 sg. și pl. mâzgăleáscă (Sursa: Ortografic )
A MÂZGĂLÍ ~ésc 1. tranz. 1) A umple de murdărie; a murdări; a păta; a mânji. 2) A scrie urât și murdar. 3) A desena sau a scrie neglijent. 2. intranz. fig. fam. A crea ceva fără talent și fără inspirație. /mâzgă + suf. ~ăli (Sursa: NODEX )
| mâzgăli verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) mâzgăli | mâzgălire | mâzgălit | mâzgălind | singular | plural | | mâzgălește | mâzgăliți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | mâzgălesc | (să) mâzgălesc | mâzgăleam | mâzgălii | mâzgălisem | | a II-a (tu) | mâzgălești | (să) mâzgălești | mâzgăleai | mâzgăliși | mâzgăliseși | | a III-a (el, ea) | mâzgălește | (să) mâzgălească | mâzgălea | mâzgăli | mâzgălise | | plural | I (noi) | mâzgălim | (să) mâzgălim | mâzgăleam | mâzgălirăm | mâzgăliserăm, mâzgălisem* | | a II-a (voi) | mâzgăliți | (să) mâzgăliți | mâzgăleați | mâzgălirăți | mâzgăliserăți, mâzgăliseți* | | a III-a (ei, ele) | mâzgălesc | (să) mâzgălească | mâzgăleau | mâzgăliră | mâzgăliseră | * Formă nerecomandată |