MAGNETÓN, magnetoni, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru magnetizația electronului și a nucleelor atomice. – Din fr. magnéton. (Sursa: DEX '98 )

MAGNETÓN s.n. (Fiz.) Unitate de măsură pentru magnetismul electronului și al nucleelor atomice. [Cf. germ. Magneton, fr. magnéton, it. magnetone]. (Sursa: DN )

MAGNETÓN s. n. unitate de măsură pentru magnetismul electronului și al nucleelor atomice. (< fr. magnéton) (Sursa: MDN )

magnetón s. m., pl. magnetóni (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
magneton   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular magneton magnetonul
plural magnetoni magnetonii
genitiv-dativ singular magneton magnetonului
plural magnetoni magnetonilor
vocativ singular
plural