MAGNETRÓN, magnetroane, s. n. Tub electronic (folosit în special ca generator de oscilații de înaltă frecvență) în care intensitatea curentului de electroni este comandată printr-un câmp magnetic exterior. – Din fr. magnétron. (Sursa: DEX '98 )

MAGNETRÓN s.n. Tub electronic în care intensitatea curentului electronic este comandată de un câmp magnetic exterior. [< fr. magnétron]. (Sursa: DN )

MAGNETRÓN s. n. tub electronic în care intensitatea curentului de electroni este comandată de un câmp magnetic exterior. (< fr. magnétron) (Sursa: MDN )

magnetrón s. n. (sil. -tron), pl. magnetroáne (Sursa: Ortografic )

MAGNETRÓN ~oáne n. Tub electronic generator de oscilații de foarte înaltă frecvență. /<fr. magnétron (Sursa: NODEX )

MAGNETRÓN (‹ fr. {i}; {s} magneto- + fr. [élec]tron „electron”) s. n. Tub electronic cu catod axial și anod cilindric generator de oscilații de foarte înaltă frecvență (unde centimetrice și milimetrice), al cărui flux de electroni este comandat printr-un câmp magnetic axial de o valoare critică, aleasă astfel încât la variații mici ale tensiunii anodice să corespundă variații mari ale curentului anodic. Se folosește, mai ales, la aparatura de radiolocație, precum și la instalațiile de încălzire de frecvență supraînaltă. (Sursa: DE )