MAGNITÚDINE, magnitudini, s. f. 1. Mărime stelară. 2. Mărime care indică gradul de intensitate al unui cutremur. – Din fr. magnitude, lat. magnitudo, -inis. (Sursa: DEX '98 )

MAGNITÚDINE s.f. 1. Măreție, strălucire a unui astru. 2. Mărime a unui cutremur de pământ. [Cf. lat. magnitudo, fr. magnitude]. (Sursa: DN )

MAGNITÚDINE s. f. 1. măreție, strălucire a unui astru. 2. grad de intensitate a unui cutremur de pământ. (< fr. magnitude, lat. magnitudo) (Sursa: MDN )

MAGNITÚDINE s. v. mărime stelară. (Sursa: Sinonime )

magnitúdine s. f., g.-d. art. magnitúdinii; pl. magnitúdini (Sursa: Ortografic )

MAGNITÚDINE ~i f. 1) Mărime stelară. 2) Mărime a unui cutremur. /<fr. magnitude, lat. magnitudo, ~inis (Sursa: NODEX )