|
MALACÓV s. n. v. malacof. (Sursa: DEX '98 )
MALACÓV s.n. v. malacof. (Sursa: DN )
malacóv (malacovuri), s. n. – Crinolină. De la Malakof, fortăreață din Sevastopol cucerită de francezi în 1851, al cărei nume a fost dat rochiei atunci la modă. – Der. înmalacofa, vb. (a se îmbrăca cu crinolină). (Sursa: DER )
| malacov (pl. -oave) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | malacov | malacovul | | plural | malacoave | malacoavele | | genitiv-dativ | singular | malacov | malacovului | | plural | malacoave | malacoavelor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | malacov (pl. -uri) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | malacov | malacovul | | plural | malacovuri | malacovurile | | genitiv-dativ | singular | malacov | malacovului | | plural | malacovuri | malacovurilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | |