MANDARÍN1, mandarini, s. m. Demnitar indigen din Indochina; funcționar public (înalt) din China feudală. – Din fr. mandarin. (Sursa: DEX '98 )

MANDARÍN2, mandarini, Arbust fructifer cu flori albe, cultivat în regiunile mediteraneene pentru fructele sale comestibile (Citrus nobilis). – Din mandarină (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )

MANDARÍN1 s.m. 1. Înalt funcționar din vechea Chină, din Indochina și Coreea. 2. (Ironic) Cel care manifestă dispreț față de oamenii simpli. [< fr. mandarin, cf. port. mandarin < sanscr. mantrin – consilier]. (Sursa: DN )

MANDARÍN2 s.m. Arbust mediteranean cu fructe citrice, asemănător portocalului. [< mandarină]. (Sursa: DN )

MANDARÍN1 s. m. 1. demnitar indigen din Indochina; înalt funcționar din China feudală și Coreea. 2. intelectual cultivat, cu personalitate, influent, cu multe titluri. ◊ (ir.) personaj important. (< fr. mandarin) (Sursa: MDN )

MANDARÍN2 s. m. arbust mediteranean cu fructe citrice, asemănător portocalului. (< mandarină) (Sursa: MDN )

mandarín (demnitar, arbust) s. m., pl. mandaríni (Sursa: Ortografic )

MANDARÍN1 ~i m. Funcționar public din ierarhia superioară a Chinei feudale. /<fr. mandarin (Sursa: NODEX )

MANDARÍN2 ~i m. Arbust subtropical cu fructe sferice, comestibile, de culoare galbenă-roșiatică, asemănătoare cu portocalele, dar mai mici decât acestea. /Din mandarină (Sursa: NODEX )