MANDRÍL, mandrili, s. m. Specie de maimuță din Africa Ecuatorială, cu coada scurtă, cu față colorată în albastru și roșu și blană măslinie-brună. (Cynochephalus mormon) – Din fr. mandrill. (Sursa: DEX '98 )

MANDRÍL s.m. Maimuță mare originară din Guineea, cu coada mică, cu fața de culoare albastră, nasul roșu și blana galbenă. [< fr. mandrill]. (Sursa: DN )

MANDRÍL s. m. maimuță cinocefală din Africa, cu coada mică, cu fața de culoare albastră, nasul roșu și blana galbenă. (< fr. mandrill) (Sursa: MDN )

mandríl s. m., pl. mandríli (Sursa: Ortografic )

MANDRÍL ~i m. Maimuță de talie mare din familia pavianilor, cu coadă scurtă și cu blană brună-măslinie. /<fr. mandrill (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
mandril   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mandril mandrilul
plural mandrili mandrilii
genitiv-dativ singular mandril mandrilului
plural mandrili mandrililor
vocativ singular
plural