MANTÓU, mantouri, s. n. Palton sau pardesiu femeiesc. – Din fr. manteau. (Sursa: DEX '98 )

MANTÓU s.n. 1. Haină groasă de iarnă purtată de femei. 2. Perdea de pluș așezată în partea de sus a scenei pentru a micșora înălțimea portalului. 3. (Herald.) Ornament exterior al unei steme, format dintr-o draperie de hermină. [< fr. manteau]. (Sursa: DN )

MANTÓU s. n. 1. haină groasă de iarnă purtată de femei. 2. perdea de pluș în partea de sus a scenei pentru a micșora înălțimea portalului. 3. (herald.) ornament exterior al unei steme, dintr-o draperie de hermină. (< fr. manteau) (Sursa: MDN )

mantóu s. n., art. mantóul; pl. mantóuri (Sursa: Ortografic )

MANTÓU ~ri n. Palton sau pardesiu pentru femei. /<fr. manteau (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
mantou   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mantou mantoul
plural mantouri mantourile
genitiv-dativ singular mantou mantoului
plural mantouri mantourilor
vocativ singular mantoule
plural mantourilor