MARȚIÁN, -Ă, marțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Presupus locuitor al planetei Marte. 2. Adj. Din planeta Marte. [Pr.: -ti-an] – Din fr. martien. (Sursa: DEX '98 )

MARȚIÁN, -Ă adj., s.m. și f. (Presupus locuitor) de pe planeta Marte. [Pron. -ți-an. / cf. fr. martien]. (Sursa: DN )

MARȚIÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (presupus locuitor) al planetei Marte. II. adj. (astrol.) care are signatura astrală a lui Marte. (< fr. martien) (Sursa: MDN )

marțián s. m., adj. m. (sil. -ți-an), pl. marțiéni (sil. -ți-eni); f. sg. marțiánă, g.-d. art. marțiénei, pl. marțiéne (Sursa: Ortografic )

MARȚIÁN ~ánă (~éni, ~éne) Care ține de planeta Marte; propriu planetei Marte. [Sil. -ți-an] /<fr. martien (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
marțian   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular marțian marțianul marția marțiana
plural marțieni marțienii marțiene marțienele
genitiv-dativ singular marțian marțianului marțiene marțienei
plural marțieni marțienilor marțiene marțienelor
vocativ singular
plural