MARÁSM s. n. (Livr.) Stare de epuizare fizică sau de decădere morală. – Din fr. marasme, ngr. marasmós, germ. Marasmus. (Sursa: DEX '98 )

MARÁSM n. 1) Stare de slăbire extremă a organismului; extenuare fizică. 2) Stare de epuizare morală și spirituală; demoralizare. /<fr. marasme, ngr. marasmos, germ. Marasmus (Sursa: NODEX )

MARÁSM s.n. 1. Demoralizare; decădere spirituală; stare de stagnare. 2. Stare generală proastă a organismului. [< fr. marasme, cf. gr. marasmos < marainein – a se veșteji]. (Sursa: DN )

MARÁSM s. n. 1. demoralizare, decădere morală, descurajare. ◊ stare de stagnare, de criză (economică, politică, socială etc.). 2. epuizare fizică, stare generală proastă a organismului. (< fr. marasme, gr. marasmos) (Sursa: MDN )

MARÁSM s. v. demoralizare, depresiune, deprimare, descurajare, epuizare, extenuare, istoveală, istovire, secătuire, sfârșeală, slăbiciune, sleire, surmenaj, surmenare, vlăguire. (Sursa: Sinonime )

marásm s. n. (Sursa: Ortografic )