MARÍTIM, -Ă, maritimi, -e, adj. 1. Care se află la țărmul sau în apropierea mării2. 2. Care este în legătură cu navigația pe mare2. ◊ Putere maritimă = stat care posedă o flotă puternică. [Acc. și: maritím] – Din fr. maritime. (Sursa: DEX '98 )

MARÍTIM, -Ă adj. Care aparține, care este în legătură cu navigația pe mare; care este lângă mare. ◊ Putere maritimă = stat cu o flotă puternică. [Cf. fr. maritime, lat. maritimus]. (Sursa: DN )

MARÍTIM, -Ă adj. 1. care este lângă mare; de mare, al mării. 2. referitor la navigația pe mare, la marină. (< fr. maritime, lat. maritimus) (Sursa: MDN )

MARÍTIM adj. marin, (înv.) marineț. (Cale ~.) (Sursa: Sinonime )

marítim adj. m., pl. marítimi; f. sg. marítimă, pl. marítime (Sursa: Ortografic )

MARÍTIM ~ă (~i, ~e) 1) Care este în legătură cu marea; aflat pe malul mării. Port ~. 2) Care este influențat de mare; determinat de acțiunea mării. Climă ~ă. 3) Care se produce pe mare; realizat pe mare. Navigație ~ă. 4) Care ține de navigația pe mare. Drept ~. Forță ~ă. /<fr. maritime (Sursa: NODEX )

ORGANIZAȚIA MARITIMĂ INTERNAȚIONALĂ (O.M.I.; în engl.: International Maritime Organization – I.M.O.), agenție specializată guvernamentală în cadrul sistemului O.N.U., cu sediul la Londra (Marea Britanie), creată în 1948 (își începe activitatea în ian. 1959) în scopul facilitării cooperării în domeniul navigației maritime internaționale, asigurării securității maritime, prevenirii poluării mărilor și oceanelor și al elaborării convențiilor internaționale privind navigația maritimă. Până la 22 mai 1982 s-a numit Organizația Interguvernamentală Consultativă pentru Navigație Maritimă (în engl.: Intergovernmental Consultative Organization – I.M.C.O.). O.M.I. are 158 membri (2002), printre care și România (din 20 mart. 1965). (Sursa: DE )