MÁRKER, markere, s. n. Creion special, diferit colorat și fluorescent, cu care se subliniază anumite pasaje sau cuvinte într-un text. [Pr.: -căr] – Din engl. marker. (Sursa: DEX '09 )

MARKER [MÁR-CĂR] s. m. 1. genă mutantă cu efecte fenotipice detectabile, cu localizare cunoscută, care permite localizarea altor gene. 2. particularitate morfologică ce permite identificarea corectă a unui cromozom. ◊ cromozom diferit de omologul său printr-o asemenea particularitate. 3. factor de mare frecvență la suferinzii de o anumită afecțiune, servind pentru identificarea unei populații bolnave în cadrul populației generale. (< engl. marker) (Sursa: MDN )

márker (creion) (angl.) [er pron. ăr] s. n., pl. márkere (Sursa: DOOM 2 )

Declinări/Conjugări
marker   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular marker markerul
plural markere markerele
genitiv-dativ singular marker markerului
plural markere markerelor
vocativ singular
plural