MARMOREEÁN, -Ă, marmoreeni, – e, adj. Ca de marmură, asemănător cu marmura; marmoreu, marmoriu. [Pr.: -re-ean – Scris și: marmorean] – Din fr. marmoréen. (Sursa: DEX '09 )
marmoreeán (-re-ean) adj. m., pl. marmoreéni (-re-eni); f. marmoreeánă, pl. marmoreéne (Sursa: DOOM 2 )
Declinări/Conjugări
marmoreean   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular marmoreean marmoreeanul marmoreeană marmoreeana
plural marmoreeni marmoreenii marmoreene marmoreenele
genitiv-dativ singular marmoreean marmoreeanului marmoreene marmoreenei
plural marmoreeni marmoreenilor marmoreene marmoreenelor
vocativ singular — —
plural — —