MARSÚPIU, marsupii, s. n. Pungă abdominală caracteristică femelelor din ordinul marsupialelor. – Din lat., fr. marsupium. (Sursa: DEX '98 )

MARSÚPIU s.n. Punga ventrală a marsupialelor; (p. ext.) pungă. [Pron. -piu. / < lat., fr. marsupium, gr. marsipion]. (Sursa: DN )

MARSÚPIU s. n. 1. pungă abdominală a femelei marsupialelor. 2. (bot.) organ saciform la extremitatea ramurilor, care poartă arhegoanele. 3. cavitate incubatoare la nevertebrate. (< fr., lat. marsupium) (Sursa: MDN )

marsúpiu s. n. [-piu pron. -piu], art. marsúpiul; pl. marsúpii, art. marsúpiile (sil. -pi-i-) (Sursa: Ortografic )

MARSÚPIU ~i n. Cavitate abdominală în formă de pungă în care femela marsupialelor își poartă puii. /<lat., fr. marsupium (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
marsupiu   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular marsupiu marsupiul
plural marsupii marsupiile
genitiv-dativ singular marsupiu marsupiului
plural marsupii marsupiilor
vocativ singular marsupiule
plural marsupiilor