|
MATISÁRE, matisări, s. f. Acțiunea de a matisa și rezultatul ei. – Cf. fr. matisage. (Sursa: DEX '98 )
MATISÁRE s.f. Acțiunea de a matisa și rezultatul ei; matisire. [După fr. matissage]. (Sursa: DN )
matisáre (electr., pisc., text.) s. f., g.-d. art. matisării; pl. matisări (Sursa: Ortografic )
| matisa verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) matisa | matisare | matisat | matisând | singular | plural | | matisează | matisați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | matisez | (să) matisez | matisam | matisai | matisasem | | a II-a (tu) | matisezi | (să) matisezi | matisai | matisași | matisaseși | | a III-a (el, ea) | matisează | (să) matiseze | matisa | matisă | matisase | | plural | I (noi) | matisăm | (să) matisăm | matisam | matisarăm | matisaserăm, matisasem* | | a II-a (voi) | matisați | (să) matisați | matisați | matisarăți | matisaserăți, matisaseți* | | a III-a (ei, ele) | matisează | (să) matiseze | matisau | matisară | matisaseră | * Formă nerecomandată | matisare substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | matisare | matisarea | | plural | matisări | matisările | | genitiv-dativ | singular | matisări | matisării | | plural | matisări | matisărilor | | vocativ | singular | matisare, matisareo | | plural | matisărilor | |