MATISÁRE, matisări, s. f. Acțiunea de a matisa și rezultatul ei. – Cf. fr. matisage. (Sursa: DEX '98 )
MATISÁRE s.f. Acțiunea de a matisa și rezultatul ei; matisire. [După fr. matissage]. (Sursa: DN )
matisáre (electr., pisc., text.) s. f., g.-d. art. matisării; pl. matisări (Sursa: Ortografic )
MATISÁ, matisez, vb. I. Tranz. A finisa o țesătură de mătase artificială pentru a-i micșora luciul. – Din matisare (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )
MATISÁ vb. I. tr. 1. A împreuna două frânghii, două cabluri etc. prin împletirea firelor care le compun; matisi. 2. (Text.) A finisa țesăturile de mătase artificială și de celofibră spre a le micșora luciul. [Cf. fr. matir]. (Sursa: DN )
MATISÁ vb. tr. 1. a împreuna două frânghii, cabluri prin împletirea firelor care le compun. 2. a finisa țesăturile de mătase artificială și de celofibră prin micșorarea luciului. (după fr. matir) (Sursa: MDN )
matisá vb., ind. prez. 1 sg. matiséz, 3 sg. și pl. matiseáză (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
matisa   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) matisa matisare matisat matisând singular plural
matisează matisați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) matisez (să) matisez matisam matisai matisasem
a II-a (tu) matisezi (să) matisezi matisai matisași matisaseși
a III-a (el, ea) matisează (să) matiseze matisa matisă matisase
plural I (noi) matisăm (să) matisăm matisam matisarăm matisaserăm, matisasem*
a II-a (voi) matisați (să) matisați matisați matisarăți matisaserăți, matisaseți*
a III-a (ei, ele) matisează (să) matiseze matisau matisară matisaseră
* Formă nerecomandată

matisare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular matisare matisarea
plural matisări matisările
genitiv-dativ singular matisări matisării
plural matisări matisărilor
vocativ singular matisare, matisareo
plural matisărilor