MATISÍ, matisesc, vb. IV. Tranz. (Mar.) A îmbina capetele a două parâme sau a două cabluri, prin împletirea șuvițelor din care sunt alcătuite. – Cf. fr. matir. (Sursa: DEX '98 )
matisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. matisésc (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
matisi   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) matisi matisire matisit matisind singular plural
matisește matisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) matisesc (să) matisesc matiseam matisii matisisem
a II-a (tu) matisești (să) matisești matiseai matisiși matisiseși
a III-a (el, ea) matisește (să) matisească matisea matisi matisise
plural I (noi) matisim (să) matisim matiseam matisirăm matisiserăm, matisisem*
a II-a (voi) matisiți (să) matisiți matiseați matisirăți matisiserăți, matisiseți*
a III-a (ei, ele) matisesc (să) matisească matiseau matisiră matisiseră
* Formă nerecomandată