MATUFÍ vb. IV. v. matofi. (Sursa: DEX '98 )
matufí v. matofi (Sursa: Ortografic )
MATÚF, -Ă, matufi, -e, s. m., adj. (Înv. și fam.) 1. S. m. Om bătrân și ramolit; babalâc. ♦ Om ursuz, posomorât. 2. Adj. Neglijent în ținută; murdar. – DIn tc. mâtuh (Sursa: DEX '98 )
MATÚF s. v. babalâc, baccea, căzătură, hodorog, ramolit. (Sursa: Sinonime )
matúf (matúfi), s. m. – Hodorog, ghiuj. Tc. matuf, din arab. ma‘tuf (Șeineanu, II, 252; Loebel 62; Lokotsch 1447). – Der. matufi (var. matofi, matosi), vb. refl. (a se ramoli; a se moleși), a cărui ultimă var., derivată în mod echivoc de Gáldi 208 din ngr. ματώνω „a însîngera”, se confundă cu matosi „a îmbăta” der. din matol. (Sursa: DER )
matúf s. m., adj. m., pl. matúfi; f. sg. matúfă, pl. matúfe (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
matuf   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular matuf matuful matufă matufa
plural matufi matufii matufe matufele
genitiv-dativ singular matuf matufului matufe matufei
plural matufi matufilor matufe matufelor
vocativ singular matufule matufo
plural matufilor matufelor

matufi   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) matufi matufire matufit matufind singular plural
matufește matufiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) matufesc (să) matufesc matufeam matufii matufisem
a II-a (tu) matufești (să) matufești matufeai matufiși matufiseși
a III-a (el, ea) matufește (să) matufească matufea matufi matufise
plural I (noi) matufim (să) matufim matufeam matufirăm matufiserăm, matufisem*
a II-a (voi) matufiți (să) matufiți matufeați matufirăți matufiserăți, matufiseți*
a III-a (ei, ele) matufesc (să) matufească matufeau matufiră matufiseră
* Formă nerecomandată