MEȘÍNĂ, meșine, s. f. Piele de oaie sau de capră, tăbăcită (folosită pentru căptușirea încălțămintei, a articolelor de marochinărie, la legătoria de cărți etc.). – Din tc. meșın. (Sursa: DEX '98 )

meșínă (-ni), s. f. – Piele tăbăcită. – Mr. mișine, megl. mișin. Tc. meșin, din per. mῑš „oaie” (Șeineanu, II, 258; Lobel 63; Lokotsch 1469a), cf. ngr. μεσίνι, bg. mešin, rus. mešina. (Sursa: DER )

meșínă s. f., g.-d. art. meșínei; pl. meșíne (Sursa: Ortografic )

MEȘÍNĂ ~e f. Piele de oaie sau de capră tăbăcită, folosită, mai ales, la căptușirea încălțămintei. /<turc. meșin (Sursa: NODEX )