|
MEDALIÁ, medaliez, vb. I. Tranz. A distinge cu o medalie; a decora. [Pr.: -li-a] – Din medaliat (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )
A MEDALIÁ ~éz tranz. (persoane) A aprecia, acordând o medalie. [Sil. -li-a] /Din medaliat (Sursa: NODEX )
MEDALIÁ vb. I. tr. A acorda o medalie. V. decora. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. médailler]. (Sursa: DN )
MEDALIÁ vb. tr. a distinge cu o medalie. (< fr. médailler) (Sursa: MDN )
MEDALIÁ vb. v. decora. (Sursa: Sinonime )
medaliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. medaliéz, 3 sg. și pl. medaliáză, 1 pl. medaliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. medaliéze; ger. medaliínd (sil. li-ind) (Sursa: Ortografic )
| medalia verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) medalia | medaliere | medaliat | medaliind | singular | plural | | medaliază | medaliați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | medaliez | (să) medaliez | medaliam | medaliai | medaliasem | | a II-a (tu) | medaliezi | (să) medaliezi | medaliai | medaliași | medaliaseși | | a III-a (el, ea) | medaliază | (să) medalieze | medalia | medalie | medaliase | | plural | I (noi) | medaliem | (să) medaliem | medaliam | medaliarăm | medaliaserăm, medaliasem* | | a II-a (voi) | medaliați | (să) medaliați | medaliați | medaliarăți | medaliaserăți, medaliaseți* | | a III-a (ei, ele) | medaliază | (să) medalieze | medaliau | medaliară | medaliaseră | * Formă nerecomandată | medalie substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | medalie | medalia | | plural | medalii | medaliile | | genitiv-dativ | singular | medalii | medaliei | | plural | medalii | medaliilor | | vocativ | singular | medalie, medalio | | plural | medaliilor | |