MEDÁLIE, medalii, s. f. Piesă de metal (sau, uneori, de marmură), în formă de monedă, gravată cu figuri și inscripții, emisă în cinstea unei personalități sau în memoria unei acțiuni glorioase. ♦ Piesă de metal dată ca premiu la diferite concursuri sau ca distincție pentru merite deosebite în diferite domenii de activitate. ◊ Expr. Reversul medaliei = aspectul complementar, opus (adesea neplăcut) al unui lucru, al unei probleme, al unei situații. – Din it. medaglia. (Sursa: DEX '98 )

MEDÁLIE s.f. Piesă de metal (ca o monedă) făcută în amintirea unui eveniment sau spre a fi conferită ca semn de distincție pentru merite excepționale. [Gen. -iei. / < it. medaglia, cf. fr. médaille]. (Sursa: DN )

MEDÁLIE s. f. piesă de metal, în formă de monedă, emisă în amintirea unui eveniment sau spre a fi conferită ca semn de distincție pentru merite excepționale. (< it. medaglia) (Sursa: MDN )

MEDÁLIE s. (depr.) tinichea. (A primit o ~.) (Sursa: Sinonime )

MEDÁLIE s. v. decorație. (Sursa: Sinonime )

medálie (medálii), s. f. – Decorație. It. medaglia, cf. fr. médaille. – Der. medaliat, adj. (premiat cu o medalie); medalion, s. n., din fr. médaillon (mr. medal’ione, din it. medaglione, cf. Ruffini 103). (Sursa: DER )

medálie s. f. (sil. -li-e), art. medália (sil. -li-a), g.-d. art. medáliei; pl. medálii, art. medáliile (sil. -li-i-) (Sursa: Ortografic )

MEDALIÁ, medaliez, vb. I. Tranz. A distinge cu o medalie; a decora. [Pr.: -li-a] – Din medaliat (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )

A MEDALIÁ ~éz tranz. (persoane) A aprecia, acordând o medalie. [Sil. -li-a] /Din medaliat (Sursa: NODEX )

MEDÁLIE ~i f. Piesă de metal în formă de monedă, gravată cu figuri și inscripții, emisă ca distincție sau pentru a marca anumite evenimente importante. ~ de aur. ~ de bronz. ◊ ~ comemorativă medalie în amintirea unui eveniment remarcabil sau în memoria unei personalități ilustre. /<it. medaglia (Sursa: NODEX )

MEDALIÁ vb. I. tr. A acorda o medalie. V. decora. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. médailler]. (Sursa: DN )

MEDALIÁ vb. tr. a distinge cu o medalie. (< fr. médailler) (Sursa: MDN )

MEDALIÁ vb. v. decora. (Sursa: Sinonime )

medaliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. medaliéz, 3 sg. și pl. medaliáză, 1 pl. medaliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. medaliéze; ger. medaliínd (sil. li-ind) (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
medalia   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) medalia medaliere medaliat medaliind singular plural
medalia medaliați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) medaliez (să) medaliez medaliam medaliai medaliasem
a II-a (tu) medaliezi (să) medaliezi medaliai medaliași medaliaseși
a III-a (el, ea) medalia (să) medalieze medalia medalie medaliase
plural I (noi) medaliem (să) medaliem medaliam medaliarăm medaliaserăm, medaliasem*
a II-a (voi) medaliați (să) medaliați medaliați medaliarăți medaliaserăți, medaliaseți*
a III-a (ei, ele) medalia (să) medalieze medaliau medalia medaliaseră
* Formă nerecomandată

medalie   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular medalie medalia
plural medalii medaliile
genitiv-dativ singular medalii medaliei
plural medalii medaliilor
vocativ singular medalie, medalio
plural medaliilor